Frica … ce-o fi oare ??!!

M-am hotarat sa scriu acest editorial indemnata fiind de o traire emotionala de teama provocata imaginar.

Pregateam in acel moment cafeaua de dimineata. O activitate cat se poate de simpla. Preferata mea este cea preparata in ibricul de alama cu coada mare de lemn. Este un ibiric de provenineta turceasca, ce-i confera cafelei un gust si o aroma speciala.

O sa intrebati desigur ce legatura ar avea cafeaua din dimineata unei zile de duminica cu frica. Pai are, intrucat in aceasta dimineata mi-am imaginat cum dintr-o eroare lovesc coada ibricului si acesta se va rasturna si ma va opari. Am simtit durerea si usturimea unei arsuri in plan fizic. Deci, in acel moment creierul meu a luat-o razna si a creat un scenariu de-a dreptul dureros. Incerc sa ma controlez si sa-mi explic, ca este o atitudine normala, ca sunt o persoana precauta, atenta la detalii, dar in acelasi timp am apelat la sinceritate si am realizat ca ma pacalesc cu aceste argumente.

Brusc imi incolteste in minte dorinta de a aprofunda subiectul „FRICA”.

Am simtit nevoia de a analiza acesta emotie si am pornit in „cautari”. Primul lucru pe care il faci in astfel de situatii este Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, care defineste frica in felul urmator:

Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare”.

Perfect de acord cu definitia in ceea ce priveste partea cu pericolul real, dar ce facem cu imaginarul??? Deci mintea bolnava a omului creaza pericole imaginare. Care ar putea fi cauza?

Constat ca toate fricile au la bază ideea că noi oamenii avem nevoie de ceva, nevoi care adesea au legatura cu exteriorul nostru. Avem nevoi pe care le putem satisface prin interactionarea cu alte persoane. Astfel se creaza sentimentul de dependenta fata de anumite fiinte din viata noastra, fata de anumite nevoie materiale. Pornind de la aceasta ipoteza, frica incepe sa se manifeste in ganduri ca nu vom putea  obţine acel ceva de care credem noi că avem nevoie. Cand fiintele ajung in acest punct,  toate gândurile lor următoare se canalizeaza pe aceasta traiectorie. Alegerile viitoare, deciziile, reactiile, comportamentele, emotiile, toate vor avea ca obiectiv obţinerea a ceea ce credem că avem nevoie.

Singura solutie de a elimina aceasta emotie distructiva nu poate fi decat o autoanaliza asupra faptelor si gandurior noastre in ceea ce priveste nevoile si dependenta manifestata pentru obtinerea lor. Avem intradevar nevoie de acel ceva/cineva? Ne putem descurca si fara acel ceva/cineva? Exista o valoare de inlocuire pentru acel ceva/cineva?

Frica se manifesta adesea numai in gandurile noastre. Ne punem deseori intrebari cum ar fi: ce fac daca imi pierd prietenii, persoanele dragi , familia,  locul de munca, casa, masina si toate aceste intrebari ar duce chiar in punctul culminant : Ce se intampla daca imi pierd viata?!! Atunci intervine frica cea mai mare in gandurile noastre, neacceptand situatia ca suntem trecatori biologic. Incepem sa ne manifestam frica pentru necunoscut. In acele momente nu facem decat sa ne raportam la viitor si la ce ne-ar putea oferi el si in fapt uitam sa traim si sa constientizam realitatea prezentului. Nu obervam natura si incantarea ce ne-o ofera ea, nu ne simtim pasii si respiratia, nu observam faptele bune ale prietenilor nostri, nu simtim momentele de afectiune oferite de apropiatii nostri.

De multe ori frica ne impedica sa facem multe lucruri. Ne este frica sa spunem ce gandim, pentru a nu fi etichetati, judecati si vorbiti de rau sau chiar luati in ras. Ne este teama sa facem ceea ce ne place cu adevarat, pentru ca astfel iesim din tiparele pe care altii le fixeaza pentru noi. Uitam sa radem din suflet si ne controlam starile, de teama ca vom parea in public  infantili, limitati, nebuni. Ne este teama sa plangem pentru a nu fi considerati de cei care ne observa ca fiind niste persoane slabe, lipsite de demnitate.  In societatea actuala am ajuns sa ne fie frica se ne exprimam sentimentele adevarate pentru a nu fi raniti. Suntem creatorii blocajelor emotionale  si in timp ne manifestam regretul ca nu am facut anumite lucruri dorite cu adevarat in viata.

In concluzie, eliminarea fricii din gandurile noastre tine doar de noi insine.  Trebuie sa ajungem in faza in care suntem constienti de noi,  ca intotdeauna avem ceea ne ne trebuie si ca numai noi suntem sursa bucuriei vietii noastre.

Sunt convinsa ca fiecare dintre voi traiti acest sentiment negativ al fricii. Acum este de verificat cu sinceritate, cat de des va confruntati cu acest sentiment ?

Va propun fiecaruia sa va supuneti  unui test. Luati o foaie de hartie si un creion si zilnic notati cand simtiti emotia fricii si care este motivul ce determina aceasta stare. Este un test aparent simplu, dar cu un rezultat dezastros pentru unii!

Nu uitati! Sinceritatea este foarte importanta!

Nu voi considera acest editorial ca pe unul singular, fara a avea o continuare. Ma simt suficient de motivata sa extind cautarile mele pentru acest subiect si daca voi descoperi ceva interesant ce trebuie impartasit semenilor mei o voi face cu foarte mare placere.

In cazul in care doriti sa comunicam pe aceasta tema, astept  mesajele voastre pe urmatoarea adresa de email: redactie@ziaruloval.ro .

Leave a Comment